PROGRAMUL SLUJBELOR în SĂPTĂMÂNA PATIMILOR


0108rPuteti asculta in direct pe radio Paltin Petru-Voda slujbele savarsite in manastirea Paltin Petru-Voda, conform programului:

LUNI:

7.00-14.00: Canonul sf. Mormânt cu Acatistul Sfintelor Patimi, Ceasurile cu Stâlpii Evangheliilor şi Vecernia unită cu Sf. Liturghie a Sf. Grigorie Dialogul

16.00-17.00: Pavecerniţa Mare

19.00-22.00: Denie (a celor 10 fecioare)

 

MARŢI:

7.00-13.00: Canonul sf. Mormânt cu Acatistul Sfintelor Patimi, Ceasurile cu Stâlpii Evangheliilor şi Vecernia unită cu Sf. Liturghie a Sf. Grigorie Dialogul

16.00-17.00: Pavecerniţa Mare

19.00-22.00: Denie (a femeii celei păcătoase)

 

MIERCURI:

7.00-13.00: Canonul sf. Mormânt cu Acatistul Sfintelor Patimi, Ceasurile cu Stâlpii Evangheliilor şi Vecernia unită cu Sf. Liturghie a Sf. Grigorie Dialogul

16.00-16.30: Pavecerniţa Mică

19.00-21.00: Denie (a Cinei celei de taină)

 

JOI:

7.00-9.30: Canonul sf. Mormânt cu Acatistul Sfintelor Patimi, Ceasurile, Obedniţa

13.00-15.30: Vecernia unită cu Sf. Liturghie a Sf. Vasile cel Mare

16.00-16.30: Pavecerniţa mică

19.00-22.00: Denie (Slujba Sfintelor şi Mântuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos)

 

VINERI:

8.00-10.00: Ceasurile Împărăteşti

16.00-17.30: Vecernia cu scoaterea Sf. Epitaf, Pavecerniţa mică

19.00-22.00: Denia Prohodului Domnului

 

SÂMBĂTĂ

8.00-9.30: Ceasurile, Acatist şi Obedniţa

13.00-15.30: Vecernia unită cu Sf. Liturghie a Sf. Vasile cel Mare

11.30-0-00: Canonul Sâmbetei celei Mari

 

DUMINICĂ:

0.00-4.00: Slujba Învierii

 

 Nu uitati ca tipicul manastirii noastre merge dupa ora veche, de iarna, neschimbata la cea de vara, dupa cum a lasat ca randuiala Parintele Justin Parvu!

 

 

 

 


Viaţa Părintelui cel cu nume de sărbătoare, Crăciun Oprea, Mărturisitor din temniţele comuniste şi preot al lui Hristos


F1000006

Copilăria
Părintele Crăciun Oprea s-a născut în ziua de 17 iunie a anului 1925, în satul Cărăsău(Bihor), în apropiere de Munţii Codrului, din părinţii Crăciun Oprea şi Saveta Oprea. Bucuros şi sfânt ca o sărbătoare, i-a fost nu numai numele, dar şi obiceiul, căci toată viaţa sa Părintele a preţuit-o ca pe o sărbătoare şi şi-a desăvârşit-o prin vieţuire cinstită şi cuvioasă, dar şi prin grele pătimiri, ce i-au curățit sufletul ca aurul în topitoare. De la părinţii săi primeşte o aleasă educaţie creştină, plămădită cu bun simţ, cinste dar mai ales în frica de Dumnezeu. Despre copilăria sa şi bunăcuviinţa şi evlavia ţăranului român din satul său, Părintele Crăciun poveste aşa: „Sunt dintr-un sat oarecare, din Bihor, cu 500 de case; tot timpul tinereţii pe care l-am prins acolo ştiam că sunt numai 4 beţivi. Astăzi nu ştiu câţi sunt. Şi erau renumite numai 2-3 femei care nu erau cinstite. …În familiile noastre creştine când se lăsa post, şi de Sf. Maria şi de Postul Crăciunului era obiceiul să se spele cu leşie vasele şi se postea în timpul postului şi dacă aveai şapte vaci cu lapte, puneai laptele în oale de pământ şi în ajunul Crăciunului cei ce nu aveau vacă sau porc tăiat gustau din cele ce primeau de la cei ce aveau, ca în ziua de Crăciun să fie cu toţii fraţi şi cu poalele pline, şi cu Sf. Cuminecătură şi cu cele potrivite ca să fie toţi o familie. Această tradiţie se cuvine să o readucem noi”.
În satul natal a absolvit şcoala primară, continuând apoi studiile la Şcoala Normală din Oradea între anii 1931-1940, apoi urmează cursurile Şcolii Normale Dimitrie Ţichindeal din Arad între anii 1940-1947. Adeseori Părintele vorbea laudativ cu privire la această școală confesională, de unde a deprins, de la profesori cu o ţinută morală deosebită, nu doar dragostea de Biserică şi de învăţătura sfinţilor, dar şi dragostea de neam, care se afla în mare cumpănă şi încercare, împresurat de mulţi duşmani ce voiau să îi distrugă credinţa şi fiinţa. Iată ce mărturisea Părintele despre această şcoală: „Care dintre dumneavoastră nu-l cunoaşte pe Eminescu, care-l laudă pe Ţichindeal? A făcut şcoala teologică a Bisericii de la Arad, care avea rostul de a crea cadre de învăţători şi preoţi care mergeau în sat să poată face educaţie la români, căci în satele în care erau învăţători absolvenţi de la şcoala lui Dimitrie Ţichindeal, sau a Bisericii, vorbeau şi în pauze limba română şi învăţau în Biserică şi la şcoală în limba noastră şi cât mai serios posibil. Pe când la şcolile de stat şi în pauze învăţătorii obligau copiii să vorbească limba maghiară”.
Dumnezeu îl fereşte de urgia războiului, care a lăsat multe victime în aceste teritorii tânjite de vecinii păgâni. „În 1944 frontul a fost la noi în sat, își aminteşte Părintele. Armata a venit la noi în sat şi noi am fugit pentru că aflasem de la o rudenie că dacă eşti prins, eşti luat la făcut de tranşee. Şi am fugit undeva pe Crişul Alb, lângă Gura Honcii”. … Continuare »


La minunat ceas de taină în chilia Părintelui Justin „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi” de Stelian Crăciun (Cedry2k)


foto-cedry2k

La începutul lunii octombrie am plecat cu trei prieteni într-un fel de pelerinaj, care iniţial trebuia să cuprindă toată zona Moldovei. Având, bineînţeles, tot felul de ispite, dintre care unele de-a dreptul înfiorătoare, a trebuit să scurtăm considerabil traseul: am înnoptat la Schitul Sfântul Ilie din Berzunţi, unde am primit binecuvântarea bunului părinte Isaia, am fost găzduiţi şi la Sfânta Mănăstire Văratec şi, după un periplu perfect, în care am întâlnit mulţi oameni minunaţi, am ajuns la Petru Vodă. (Nu reuşisem să merg la înmormântarea Părintelui Justin Pârvu şi abia aşteptam să ajung, ca să pot săruta Crucea de la căpătâiul unui sfânt adevărat).
Am fost primiţi cu căldură, ca de obicei, de către fraţi şi maici, motiv pentru care mă simt mereu acasă acolo. Doi dintre cei trei prieteni de care eram însoţit se aflau chiar la începutul vieţii lor duhovniceşti, motiv pentru care fraţii i-au trimis la spovedit la părintele stareţ Hariton, după care am avut inspiraţia să mergem sus, la Sfânta Mănăstire Paltin, pentru a ne anunţa plecarea.

Maica F. ne-a întrebat dacă am urcat la chilia Părintelui şi, cum nu o făcuserăm, s-a oferit să ne conducă până acolo. Chiar dacă nu sunt un credincios foarte înduhovnicit, impresia pe care am avut-o ajungând în holul chiliei a fost una copleşitoare. Simţeam că cineva foarte puternic este acolo, cu noi, şi nici măcar nu intraserăm încă în camera în care, în fiecare zi, Părintele Justin alina şi chiar vindeca sute de suflete rănite.

Fotografiile din hol sunt, chiar şi pentru un ochi mai puţin format, edificatoare în ceea ce priveşte trăsăturile sufleteşti ale Părintelui. Dacă în tinereţe Părintele părea mai răzvrătit, mai ambiţios, acum, spre sfârşitul vieţii sale lumeşti, expresia Părintelui surprinsă de fotografi este unică, relevând o combinaţie de dragoste şi exigenţă, ceea ce poate părea paradoxal, dar pentru mine este exact dovada unui caracter superior, cu adevărat harismatic. … Continuare »


Din minunile Părintelui Justin Pârvu


„Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni”

SONY DSC

Eram în luna noiembrie a anului 2000. Fiica mea era însărcinată în ultima lună şi se pregătea de naştere. Avea însă să treacă printr-o mare cumpănă. Sarcina se pare că era cu probleme. A născut un băieţel prin cezariană, dar fiica mea nu s-a mai trezit, a intrat în comă, iar apoi în moarte clinică. Medicii nu îi mai dădeau şanse şi voiau să o deconecteze de la aparte. Eu însă m-am opus, pentru că nu îmi pierdusem nădejdea în Dumnezeu.

Era vineri când fiica mea fusese declarată de medici în moarte clinică. Am hotărât cu soţul meu să mergem la mai multe mănăstiri, cerând rugăciunile preoţilor şi călugărilor. Duminică seară ajungem şi la Petru Vodă. După 4 ore de aşteptare, ne vine şi nouă rândul să intrăm la Părintele. Părintele ne-a privit îndelung şi ne-a zis cu durere în ochi:

„Aţi ajuns foarte târziu”.

A scris pomelnicul, s-a rugat câteva minute, apoi, uitându-se într-o parte, ne-a spus:

„Mergeţi acasă, fiica voastră îşi va reveni încet, încet”.

Şi într-adevăr aşa a fost. A doua zi, seara, fiica mea a ieşit din comă, spre uimirea medicilor care recunoşteau că este o minune. Şi, după cum spusese Părintele, fata mea şi-a revenit în timp, încet încet, cu ajutorul lui Dumnezeu şi rugăciunile Părintelui Justin.

Acum sunt bucuroasă şi dau slavă lui Dumnezeu că nepotul meu, Andrei, are o mamă sănătoasă, care i-a oferit şi îi oferă o educaţie aleasă.

Mulţumim, Părinte!

Monica, Tg. Neamţ … Continuare »


Mormântul Părintelui Justin în haină de sărbătoare


Şi pentru că Bunavestire era una din sărbătorile cele mai iubite ale Părintelui nostru drag, neavând veşti bune, am încercat să-i aducem Părintelui Justin un mic dar din curăţia florilor, pe care vi-l împărtăşim şi dumneavoastră.

Părinte Justin, nu uita să pomeneşti de noi înaintea Maicii lui Dumnezeu!

mormant 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

mormant 1


Sâmbătă, 15 Martie, Parastas de 9 luni întru pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Justin Arhimandritul


Sfintitul-Marturisitor-JUSTIN-de-la-Petru-Voda_icoana-realizata-de-maicile-de-la-man.-Paltin-Petru-VodaSâmbătă, 15 Martie, va avea loc la Mănăstirea Petru Vodă parastasul de 9 luni întru pomenirea Părintelui Justin Pârvu, care a trecut la Domnul în data de 16 iunie 2013.

Slujba de pomenire va începe în jurul orei 11, după săvârşirea Sfintei Liturghii, în biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil a mănăstirii Petru Vodă.

Fie ca memoria Părintelui nostru Justin să nu fie ştearsă vreodată din inima poporului român, pe care l-a iubit cu preţul vieţii sale, până la moarte.

De acolo, de sus, Părintele veghează şi va veghea pentru toţi românii de pretutindeni, pentru îndurerata Românie.

Pentru rugăciunile Cuviosului nostru Părinte Justin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii. Amin.


Părintele Ilarion V. Felea despre realitatea iadului în pilda bogatului sărac şi săracului bogat


Judecata Domnului

«Era odată un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi vison, veselindu-se în toate zilele strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea la poarta lui, plin de bube, şi dorea să se sature (măcar) din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului. Dar şi câinii venind lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam; a murit apoi şi bogatul şi s-a îngropat. Şi fiind el în muncile iadului, ridicându-şi ochii săi, a văzut pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci strigând el, a zis: Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr să-şi întingă vârful degetului său în apă şi să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în văpaia aceasta. Iar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta şi Lazăr, asemenea, cele rele; acum acesta se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s-a săpat, ca cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici cei de acolo să nu treacă la noi. Şi a zis (bogatul): Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi la casa tatălui meu, că am cinci fraţi, să le mărturisească, să nu vie şi ei la acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci, să-i asculte pe ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame; ci de va merge la dânşii cineva dintre morţi, se vor pocăi. Atunci i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nici de ar învia cineva din morţi nu vor crede» (Lc. 16:19-31).

Pilda bogatului nemilostiv este o lecţie de măsură şi cumpătare. Ea ne arată zgârcenia şi destrăbălarea în toată urâţenia lor.

Nimeni nu este împotriva bogăţiei când vine în ajutorul sărăciei, când aduce oamenilor hrana cea de toate zilele, îmbrăcămintea şi adăpostul, când serveşte ca mijloc de cultură şi civilizaţie. Însă toată lumea se ridică împotriva bogăţiei când ea este unealtă de stăpânire şi asuprire, izvor de mândrie şi nedreptate, prilej de lux, lenevie şi desfrâu.

Bogatul din pildă este osândit pentru că inima lui a fost împietrită faţă de mizeriile săracului Lazăr. De o parte era zgârcit, faţă de omul nefericit, iar pe de altă parte era risipitor, ca să-şi sature plăcerile pântecului. … Continuare »


Mănăstirea Paltin – Petru Vodă: Programul slujbelor în prima săptămână din Postul Mare


manastirea_paltin_petru_voda

Slujbele pot fi ascultate în direct pe

LUNI

0.00– 3.00: Miezonoptica şi Utrenia
8.00 – 11.00: Ceasurile cu Vecernia
14.00 – 15.30: Canonul Sf. Andrei Criteanul cu Pavecerniţa Mare

MARŢI

0.00 – 3.00: Miezonoptica şi Utrenia
8.00 – 11.00: Ceasurile + Vecernia
14.00 – 15.30: Canonul Sf. Andrei Criteanul cu Pavecerniţa Mare

MIERCURI

0.00– 3.00: Miezonoptica şi Utrenia
8.00 – 12.00: Ceasurile, Vecernia unită cu Liturghia Sf. Grigorie Dialogul
14.00 – 15.30: Canonul Sf. Andrei Criteanul cu Pavecerniţa Mare

JOI

0.00 – 3.00: Miezonoptica şi Utrenia
8.00 – 11.00: Ceasurile + Vecernia
14.00 – 15.30: Canonul Sf. Andrei Criteanul cu Pavecerniţa Mare

VINERI

0.00– 3.00: Miezonoptica şi Utrenia
8.00 – 12.00: Ceasurile, Vecernia unită cu Liturghia Sf. Grigorie Dialogul
16.00 – 17.00: Pavecerniţa Mare şi Pomenirea morţilor

SÂMBĂTĂ

0.00– 4.00: Utrenia cu Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur
8.00 – 9.30: Ceasurile obişnuite
16.00 – 17.00: Vecernia Mică
19.00 – 22.00: Priveghere

DUMINICĂ

8.00 – 12.00: Ceasurile, Acatist cu Liturghia Sf. Vasile cel Mare
16.00 – 17.30: Vecernia cu Pavecerniţa Mică


Duminica iertării, izgonirea lui Adam din rai: să uităm toate rănile pe care le-am primit în viaţă! de Arhimandrit Sofronie Saharov


izgonirea-lui-adam-din-raiPentru Duminica Iertării trebuie să spun câteva cuvinte. Această zi dobândeşte o deosebită însemnătate când sincer cerem iertare unul altuia. Când iertarea este dată din ambele părţi, atunci sufletul se simte slobod şi plin de pace. Şi aceste condiţii, a slobozeniei şi a păcii, foarte mult uşurează Postul… Şi voi pregătiţi-vă pentru ziua aceasta, ca să lepădaţi din inima şi din mintea voastră orice umbră de întărâtare împotriva fratelui…

Din însuşi începutul Postului se va cânta despre Adam cel izgonit din Rai – lucru de mare însemnătate. În rânduiala istorică, mai târziu se va face pomenire de căderea în păcat a lui Adam şi de hotărârea lui Hristos de a strica blestemul. În această zidire genială a întregului ciclu anual al dumnezeieştilor slujbe – în această sumă de theologie, de rugăciuni şi de învăţături ce reprezintă cărţile Marelui Post, este înscrisă toată Tradiţia, dar toate primesc forma rugăciunii, astfel încât theologia devine conţinutul tuturor rugăciunilor noastre…

Voi să mă iertaţi: Eu acum v-am vorbit despre amănunte ale vieţii noastre. Ţelul de căpetenie însă vi l-am exprimat în „Testamentul” meu. Rogu-vă, uitaţi de nimicnicia mea şi păziţi acest testament. V-am spus că nu este uşor. Însă de fiecare dată în asemenea cazuri, ca în Duminica Iertării ce vine, noi vom săvârşi această nevoinţă, şi să uităm toate ranele pe care le-am primit în viaţă! Iar când din inimă vom ierta tuturor fraţilor toate cele ce s-au adunat zi de zi, zile pline de trude, de nedumeriri, de strâmtorări, de lipsuri, atunci toate astea vor fi lepădate, şi duhul nostru se va slobozi şi va afla libertatea omului iertat, izbăvit de toate urmările păcatului şi însufleţit de o nouă nădejde.

Nu trebuie să ne uimim că în viaţă se nasc neînţelegeri, mai cu seamă în Post. Dar trebuie să ne învăţăm să preabiruim greutăţile pomenite, pentru a împlini legea lui Hristos, Care zice: „Iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să ierte vouă greşalele voastre”[1]. Iar prin faptul de a ierta greşalele fratelui sau ale sorei noastre intrăm în procesul mântuirii întregii omeniri. De fiecare dată când se ivesc ispite sau vreo greutate oarecare (că nu este cu putinţă a ocoli frecuşurile, ca urmare a limitării trupului nostru), trebuie neapărat să o biruim, ceea ce dovedeşte înţelepciune. … Continuare »


„Viaţa creştină are trei izvoare: Sfânta Scriptură, Sf. Tradiţie şi învăţătura Bisericii. Pe această scară trebuie să se ridice o naţiune”. De vorbă cu Părintele Justin


Ce părere aveţi despre ceea ce înseamnă sufletul?Parintele Justin Parvu

Să vorbeşti despre suflet, despre originea, calităţile şi continuitatea lui în istoria lumii şi a omului, e un lucru interesant, dar cam greu. Pentru că sufletul se adaptează după cultura şi civilizaţia omului. Poate o să spuneţi cum să se adapteze sufletul? Iaca aşa se adaptează şi la bune şi la rele. Eu am intrat în 1949-1950 într-o mină la 800 m. adâncime. Acolo nu ştiam ce e barosul, ce e ranga, ce e perforatul, ce este în sfârşit, rostogolul. Nu cunoşteam nimic. Şi ni le-au pus în mână, fraţii noştri comunişti, Securitatea României noastre Mari. Noi intram sub numele de braţele speciale. Nu ne numeau acolo deţinuţi. Eram văzuţi ca cei mai mari duşmani ai poporului. În apropiere erau două secţii: secţia poliţia şi secţia de drept comun, cu scrisori, cu pachete, cu toate bunurile acestea, iar noi de 12-14 ani, nu primeam o scrisoare, o carte poştală… … Continuare »